Zăpăcenia de sâmbătă - partea a II-a

Intrăm în atelier și din obișnuință zic „Bună dimineața”. Lumea se uită la mine nițel chiorâș și râde. Na, dacă toate persoanele cu care locuiesc se trezesc între orele 12 și 16, eu ce să fac? Am mereu senzația că e dimineață.

Fabi e parcată înăuntru. Mă sprijin de o latură a elevatorului. E rece, la fel ca atmosfera din încăpere. Nea Vasile meșterește ceva cu un compresor și în afară de câte un mormăit de-al lui cu o ușoară umbră de ecou, nu se mai aude nimic. Mi se lungește gâtul ca la girafe să văd și eu ce-i face lui Fabi. Îl întreb ce e cutia neagră de plastic pe care tocmai i-a scos-o și ăsta e momentul în care sesizez că eu și nea Vasile avem ceva în comun...suntem nițel surzi. A, bine, și vorbim tare...și cam mult în unele situații. Dar nu e cazul în încă-dimineața asta. După mai puțin de jumătate de oră cică e gata. Sunt rugată să probez noul ambreiaj, acum cu 80% mai...aerisit. Îmi dau seama că stau, de parcă aș fi în excursie, cu ghiozdanul în spate. Nea Vasile râde, cică parcă am o parașută în spate.
 Ok, acum e diferit...ambreiajul nu mai ține la începutul cursei ci pe la mijloc...dar ceva mai bine. Nea Vasile îmi sugerează să scot și preșul ăla imens care stă sub pedale. Bun, acum sunt chiar lămurită cu ambreiajul. Următoarele pe listă sunt frânele...discuri și plăcuțe.
To be continued.

Zăpăcenia de sâmbătă

M-am trezit relativ devreme ținând cont că așteptam telefon să merg la service abia spre prânz. Ați mai văzut voi om nerăbdător să meargă la mecanic? Telefonul nu mai sună, mă apuc eu să dau mesaj. Bun, trebuie să ajung iar în capătul orașului și să aștept ghidul cu mașina. Până într-un anumit punct cunosc traseul ca pe propriul dulap. Mai încolo trebuie să mă orientez după autobuze și să mă opresc. Care era posibilitatea ca la capăt de linie să nu fie nici un autobuz și să trec mai departe? Ei bine, mi-am dat seama atunci când mi-am dat seama că se îngustează drumul. Am întors undeva la un depozit de materiale de construcție și am întrebat un individ de acolo dacă trecusem de capăt. Am vrut doar să-mi confirme cineva cât sunt de toantă, atât. Bine, numărul mașinii fiind din alt județ părea plauzibil să mă fi rătăcit. M-am întors la capăt de linie și am întors din nou, să aștept pe partea regulamentară...să nu se prindă nimeni cât sunt de amețită.

Ambreiajul buclucaș

Povestisem unui alt prieten peripețiile mele cu Fabi. Și, amabil ca întotdeauna, mi-a promis că se gândește la o soluție și mi-o comunică. Sincer, nu credeam că o să mă sune chiar a doua zi. Mă avertizează că o să cam trebuiască să străbat tot orașul...dar mai contează?! În jumătate de oră am ajuns la locul stabilit. Nu știu unde e service-ul, așa că trebuie să merg cuminte în spatele mașinii lui. Nu că starea incertă a mașinii mele m-ar tenta să mă cred la raliu. Ajungem în dreptul unei case ce pare încă în construcție și văd că semnalizează stânga așa că urmez exemplul.

 Mi se face semn să rămân în mașină. Mă conformez, îmi dau muzica mai tare cât timp aștept. Peisajul e olecuță dezolant. Când cobor sesizez că mai bate și vântul. Pe dinăuntru casa e în til kafkaian, cu multe coridoare și uși. Îi recit mecanicului poezia, adică ce mi se mai spusese și mie de către alții. Penibil moment când sunt informată că ambreiajul e hidraulic...și că ar trebui aerisit mai întâi pentru a-mi putea spune mai apoi dacă trebuie schimbat sau nu. Plus că nea Vasile îmi mai face și-o listă cam cu ce-ar mai trebui schimbat pe la mașină...am senzația că vrea s-o transforme pe biata Fabi în mașină de curse. Din păcate (sau din fericire) trebuie să revenim mâine. Împăturesc în patru lista lui nea Vasile și o bag în buzunar. O s-o mai recitesc când îmi fac curaj.

Operația reușită, pacientul nelămurit

Un prieten mi-a dat un număr de telefon al unui mecanic. Sun și mă programează pentru miercuri la 9. Am emoții. Sigur ajung cu mașina pe roțile ei până acolo? Trebuie să străbat vreo trei cartiere. Cred că niciodată n-am mers mai cu grijă ca acum. Viraje ușoare, pedale apăsate încet, cu grijă, mai ales frîna. Nici muzica n-am mai pornit-o...ascult motorul!
De la ultimul bloc cobor pe strada cu numele celui mai cunoscut povestitor autohton până în intersecție. La dreapta se zărește un cartier rezidențial locuit, dar în proces de construcție de câțiva ani buni, tot înainte un altul, iar undeva pe colț dreapta o curte ce adăpostește o serie de garaje. Întru, parchez lângă două mașini semi-avariate, cobor. Singurul garaj deschis nu pare a fi service. De fapt mă lămuresc că e un atelier de tâmplărie.
Încep să apară mașini la diferite alte garaje, eu pe mecanic nu-l cunosc, așa că stau lângă Fabi. Ar trebui să mă repereze el, nu? I-am zis la telefon: Skoda Fabia.
Pasagerul din ultima mașină intrată în curte se holbează la mine. Îmi fac curaj și-l întreb, după ce coboară: Cu dvs am vorbit la telefon? Îmi răspunde dând din cap și-mi face semn să trag mașina în fața ușii de garaj a atelierului. Rămân în mașină așteptând alte indicații. După vreo 10 minute opresc motorul. După încă vreo 5, deschide ușa garajului și îmi face semn să bag mașina înăuntru. Cât timp Fabi plutește pe aripile elevatorului, eu analizez nițel încăperea. Pe peretele din față, în partea dreaptă, e un fel de vestiar dublu cu ușile lăsate pe jumătate deschise. În partea stângă a încăperii e o sobă metalică cilindrică, a cărei coș de fum iese direct prin acoperiș.
Mă așteptam ca mecanicul să fie un nene dintr-ăla cu o țigară în colțul gurii și cu încă una după ureche, eventual îmbrăcat într-o salopetă. E, de fapt, un tip de cel mult 30 de ani, îmbrăcat în blugi și o vestă sport. O analizează pe dedesubt, o coboară, apoi urcă și apasă de 2-3 ori pe pedale.
-Ambreiajul o mai duce vreo 5000 de km, stați liniștită! Dar trebuie schimbate discurile și plăcuțele de frână. Și o bucșă pe dreapta. Vă sun eu peste jumătate de oră să vă zic o listă cu prețuri. O zi bună!
Na, bine, la întoarcere mi-am pus muzică și am ignorat toate zgomotele. Inclusiv telefonul.

Scârț, tronc, poc

Absența din ultimele zile se datorează tocmai lui Fabi. Mergeam într-una din zile la supermarket să facem niște cumpărături. La ultimul viraj dinainte de intarea în parcare mi s-a părut că aud un zgomot ciudat. Și apoi mai multe zgomote ciudate. Mai chem pe cineva, mai cer o părere.

-Păi tu nu vezi cum se aude când bagi în viteză? Ambreiajul e pe năsălie. Și frânele sigur trebuie schimbate.

-Da, bine, de frâne știam...

Grozav, fix asta voiam să aud. Care cumpărături? Marș înapoi acasă și dă sfoară-n țară că ești în căutare se service auto. Bine, mai pe silent să nu panichezi tot clanul. Mai bine afli mai întâi care e diagnosticul. Și când te gândești că abia ce îi tratasei acum o lună o planetară și-un pivot, asta ca să nu mai zicem de plimbarea cu ambulanța privată(platforma).

Până una alta se ia una bucată mașină, se parchează cât mai în dreptul geamului pentru priviri cât mai dese asociate cu câte un oftat din fundul sufletului, se privește în portofel la abonamentul RATP expirat și se calculează bugetul pentru pâine și bilete pentru restul săptămânii. A, da, și se caută service!

Red Free Boring Hall

După un weekend petrecut la țară, Fabi luase în greutate și nu era rezervorul de vină, nu se umpluse peste noapte. Erau kilogramele de pământ din interior. Așadar, ajunse amândouă la civilizație, am mers la spălătorie, la cea la care mergem de obicei. Nu suntem doar noi, am mai racolat o prietenă. La spălat exterior era coadă, așa că ne-am rezumat la o spălare de înterior. Am parcat, am deblocat toate portierele, am luat de prin ea orice ar fi părut tentant, am comunicat comanda și am urcat pentru un ceai.
-Ceai nu avem, zise chelnerița.
-Ok, atunci cafea?
-Nu avem nici cafea.
-Aveți ceva?
-Pepsi și apă.
-Perfect...un Pepsi și o apă.
-Apă avem doar minerală.
-Minerală atunci...
Am vedere fix spre mașină. Îmi sorb băutura făcând pauze de tastat pe facebook și pentru a face conversație. O mulțime de angajați roiesc în jurul lui Fabi...ocupându-se de mașina din stânga, de cea din dreapta...apoi apar altele de care se ocupă. După o oră, când deja am început să fac poze la sticla goală și la manichiura colegei de suferință care butonează neliniștită telefonul, mă decid să cobor și să întreb care e treaba.

 Sunt liniștită și trimisă înapoi sus, cică mă anunță baieții când e gata. Colega îmi zice că asta sigur e o strategie de a le face mai multă consumație...măcar de-aș avea de unde alege. Mă rog, încep să-mi fac câteva selfie-uri.

Îmi amintesc că își dăduse un prieten un ckeck-in în acest loc, cu descrierea „De plictiseală”. Oare la asta se referea? După încă jumătate de oră, timp în care afară s-a și întunecat, unul dintre baieți urcă. Îl întreb dacă mașina e gata. Se uită nedumerit la mine. Îi explic care e mașina. Nu știe nimic...îi mai explic odată că aștept de o oră și jumătate. Coboară și în sfărșit văd că cineva îi deschide lui Fabi portierele. Zic cu voce tare că m-aș duce să îi ajut cu o lanternă...că nu pricep cum o spală pe întuneric. După încă un sfert de oră (normal, atâta le lua să aspire) vine și mă anunță că e gata. Cobor și o întreb pe chelneriță cât face afacerea. Se uită încurcată la mine și-mi zice că e din partea casei. Ok, ok, atunci consumația...o doamnă mai în vârstă (probabil proprietara) îmi zice că și consumația e din partea casei. Îmi ia vreo 3 secunde să procesez informația. Zic mulțumesc și plec. În urmă chelnerița spune oftând: „Doamnă, cum să le mai zic? E mocca, e gratis, e din partea casei?”
Încă nu îmi dau seama dacă totul s-a datorat comentariilor mele și întarzierii lor sau au avut ei vreo zi promoțională. Să ne fie de bine, zic!

Fabi, my love

Să ai o mașină nu e un lux, e o necesitate care te umple, însă, de responsabilități. Nu e o căruță pe care să o poți parca în șanț, nu merge cu un sac de paie și n-are ca unică dotare un felinar sau un ochi de pisică. O mașină are nevoie de un loc de parcare, de benzină (care slavă Domnului s-a mai ieftinit) și de multe alte lucruri.

Mulți dintre voi o știți, cei care nu, o să faceți aici cunoștință, ea e feblețea mea, Fabi!

Și pentru că „iarna nu-i ca vara”, în funcție de fiecare sezon, nevoile ei sunt altele. 

Dacă ai o mașină și a venit iarna, trebuie neapărat să știi că-ți trebuie anvelope de iarnă.

Poți alege să cauți oferte pe internet sau poți alege să mergi direct la magazinul de piese auto să le cumperi. 

Cei de la Auto Ștefan Piatra Neamț îți asigură și montarea gratuită. Eu em mers o perioadă cu 3 anvelope all season și una de vară. Acum sunt în siguranță...și în legalitate. Ai face bine să ai și niște lanțuri antiderapante, nu se știe niciodată pe ce fel de drumuri ajungi. Ca soluție antiderapantă poți folosi nisip, sare sau cenușă. Doar ai grijă în cazul ultimei variante să nu aibă și cuie. 

Spuneam mai sus de locurile de parcare...în acest sezon lopata iți este cea mai bună prietenă. Nu o uita, nu o neglija, răspunde DA dacă poliția va întreba de ea. 

Printre accesoriile necesare unei mașini se află și covorașele auto. Eu m-am interesat, întrucât am unele din mochetă. Nu recomand, mai ales pe timp de iarnă, covorașe din mochetă. Cele de cauciuc sunt de preferat.

Apropo de sezonul rece, nu v-ar strica nici o racleta, o perie și o soluție de degivrare. Nici o soluție de dezghețat yale. În cazul în care nu funcționează, mi-a spus un prieten că un uscător de păr e mai eficient...dacă ai o priză aproape.

Ai grijă ca soluția de parbriz să fie una pentru temperaturi scăzute (-20 C).

Mergi și verifică într-un service densitatea soluției antigel pentru a afla la ce temperatură rezistă fără să se transforme în gelatină. E borcanul ăla aproape sferic, cu lichid roz, pe care-l vezi când deschizi capota. Eu, de exemplu, n-aș fi inspirată să pornesc motorul la o temperatură sub -25 C. Mai uită-te din când în când și la borcanul ăla mai mic în care, dacă nu știai, îți spun eu că e lichidul de frână. Ar fi bine să nu fie mai mult de jumătate gol.

Dacă martorul baterie din bord rămâne aprins după ce pornește motorul, e clar că bateria te trage de mânecuță că vrea să fie schimbată. În perioada de iarnă e bine să pornești mașina zilnic, ca bateria să se încarce. Dacă nu folosești mașina o perioadă mai lungă, atunci demontează-i bateria și ține-o sub pat...sau oriunde vrei tu, ideea e să stea în casă.

Primăvara

Dacă Baba Dochia și-a scuturat cojoacele poți merge să-ți scuturi și tu mașina de roțile de iarnă. Poți, de asemenea, să treci la lichid de parbriz de vară. Dacă în sezonul rece ai considerat că mersul la spălătorie echivalează cu lucrul la Cooperativa Munca în Zadar, acum ai putea să-i faci mașinii tale cadou de mărțișor o spălare interior-exterior. Eu vă recomand Red Hall Iași.

Vara

Ai sau n-ai garaj, oricum vei ajunge în situația de a lăsa la un moment dat mașina parcată în soare. Și poți fi sigur că ea se va transforma într-un cuptor pe 4 roți, indiferent de culoarea mașinii. Bine, cele negre vor fi cu adevărat încinse. Ca măcar să nu te frigă bordul și volanul, ai face bine să-ți iei un parasolar . Modelele variază de la culoarea aluminiului la desene cu vulturi, pisicuțe, pești etc.

Toamna

Toamna poți începe să faci economii pentru sezonul de iarnă, poți scoate la vânzare roți de iarnă pe care le ai de la foste mașini.

Sfaturi pentru toate sezoanele

Poți face pană în orice sezon. Ai grijă să ai la tine roata de rezervă, cricul, triunghiul reflectorizant, stingătorul, trusa medicală și o cheie...bine, și un cuțit, ceva, să tai fașetele dacă ai capacele legate de jante.